21 IULIE, 303 ANI DE LA ÎNFIINŢAREA BANATULUI !
Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia și Ungaria.
În evul mediu, pe teritoriul Banatului a existat o formațiune politică cu centrul la Morisena (astăzi Cenad). Cei mai cunoscuți voievozi au fost Glad, care a dus lupte împotriva nomazilor maghiari, cu armate formate din români, pecenegi și bulgari, Ahtum și Chanadinus, strănepoții lui Glad, care s-au luptat între ei. În perioada dominației imperiului Habsburgic au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un nobil cu titlu nobiliar numit ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț.
Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banat se leagă de (Turnu) Severin Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj Caransebeș și Banatul de Timișoara avea formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat de Regele Andrei al II-lea (1205-1235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această perioadă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc în 1365
Prima atestare documentară a numelui Banatvs Timisvariensis Pars se găsește în Harta Trans-Tisiensis întocmită cel mai probabil în toamna anului1685. Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.
Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei devenit mai apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiului Austro-ungar iar în urma primului război mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, România, Iugoslavia și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute de Antantă, înainte de război, României și a pretențiilor teritoriale emise de Serbia.
Ziua de 21 iulie 1718 este considerată una dintre cele mai importante pentru istoria Banatului. În urmă cu 298 ani s-a semnat Tratatul de la Passarowitz, între Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Imperiul Otoman.În urma Tratatului de la Passarowitz, Banatul şi alte teritorii stapânite de otomani sunt încorporate Casei de Habsburg. Este, practic, momentul de (re)naştere a Banatului, care a devenit din nou o provincie europeană şi creştină, iar măsurile luate de noua administraţie au reconstruit aproape de la zero o regiune aflată în degringoladă. 21 iulie 1718 a fost momentul care a dus la apariţia unei noi “Ţări de Coroană”, numită Banatul Timişoarei, Banatul timişan ori, simplu, Banat. În perioada 1714-1718, otomanii au avut mai multe succese împotriva Veneţiei şi în luptele purtate în Grecia, dar au fost înfrânţi la Petrovaradin, în 1716, de către trupele imperiale habsburgice conduse de prinţul Eugen de Savoia.
Tratatul de la Passarowitz din 21 iulie 1718 a fost cel prin care s-a încheiat războiul dintre Imperiul Otoman, pe de-o parte, şi Imperiul Habsburgic şi Republica Veneţiană, de cealaltă parte. Imperiul Otoman a pierdut Banatul Timişoarei, Serbia de Nord (inclusiv Belgradul), nordul Bosniei şi Oltenia în favoarea Casei de Habsburg. Belgradul şi Oltenia au fost obţinute ulterior înapoi de Imperiul Otoman în 1739 prin Tratatul de la Belgrad
La iniţiativa mai multor parlamentari de Timiş, a fost initiat un demers legislativ pentru ca această dată să fie declarată oficial drept Ziua Banatului, proiectul legislativ prin care s-a propus acest lucru fiind adoptat de Senatul României în data de 26.04.2016.
Astăzi Banatul este socotit drept cea mai bogată zonă a României, locul unde caută să se stabilească oameni veniți din toate colțurile țării.Cu cea mai mare varietate de etnii și naționalități conlocuitoare, Banatul este o zonă multietnică, unde oamenii au învățat unii de la alții diferitele meserii de bază, așa cum erau ele în acele timpuri.Timișoara, capitala Banatului, este orașul din România unde pot sta la aceiași masă neamțul, arabul, ungurul, bulgarul, evreul sau românul, glumind pe seama bancurilor despre etniile lor.Banatul de munte, zona județului Caraș-Severin, este o zonă foarte frumoasă din toate punctele de vedere, cu oameni muncitori, crescători de vite, păstori sau viticultori ori pomicultori. Tot în Banatul de munte se află și parcul mulinologic de la Rudăria, cascada „Bigăr”, lacul „Ochiul Beiului” sau „lacul Dracului”, aproape toate făcând parte din rezervația naturală „Cheile Nerei-Beușnița”.
Bogățiile Banatului sunt date de hărnicia și buna gospodărire a bunurilor bănățenilor care populează această frumoasă zonă, oameni care obisnuiesc să lucreze orice petic de pământ pentru a-l face fertil, iar din punct de vedere turistic aici se mai află și SEMERINGUL BĂNĂȚEAN, linia de tren Oravița Anina, cea mai veche din România, primul teatru din România, teatrul Mihai Eminescu din Oravița și muzeul de locomotive din Reșița.Să nu mai vorbim despre metalurgiue, unde topitoriile de oțel, strămoțul combinatuluyi siderurgic reșița fiinta încă dein secolul 17
Se vede de departe că Banatul a fost și va fi „FRUNCEA”, așa cum le place oamenilor dde aici să spună, un lucru perfect adevărat, altfel de ce ar dori cei tineri să se stabilească în Timișoara ? Este orașul care poate oferi un loc de muncă bine plătit, o școală bună pentru copii noștrii și locuri unde ne putem petrece timpil liber, parcuri și locuri de promenadă, iar asta pentru că da, acesta este Banatul, fruncea ca întotdeauna.
Iată că și poetul Dorel Mărgan, un poet bănățean din Banatul de munte, localitatea Măru , județul Caraș-Severin, vrea ca alături de dumneavoastră să sărbătorescă această zi mare pentru toți bănățenii, ba chiar a scris și o poezie în acest sens, prefațând-o cu următoarele cuvinte:
” Pentru că ziua de 21 iulie este considerată a fi Ziua Banatului, m-am gândit să scriu pentru toti cititorii dumneavoastră această poezie, care dealtfel a dat și titlul volumului meu de poezii în grai bănățan! Dumnezeu să binecuvânteze Banatul! „
BANAT, LOC BINECUVÂNTAT
Dorel Mărgan 
M-am născut în locu’ ‘ăl măi sfânt,
Pă care Dumezău l-o binecuvântat
Măi mult ca orișe loc ge pă pământ…
M-am născut la munce, în Banat!
Cân’ Dumezău o pus vorbile-n lume,
Noauă ne-o dat ‘ăl măi curat givan
Șî ne-o măi pus șî ‘ăl măi frumos nume…
Șî pot să dzâc: Șe mândru mi-s că-s bănățan!
Tot aiși la noi îs șî ‘ăle măi faine țoale:
Șiupaje cusuce ge mână cu migală,
Cârpe, pieptare, chimeș’ cu pui șî poale,
Purtace la nunț’ șî la negei, cu fală!
Am fost șî ieu plecat pân locuri mulce,
Că soarta șî pă mine pân lume m-o purtat,
Da’ tot măi bine-i în Banatu’ meu ge munce
Șî orișe-ar fi…ieu mă întorc tot în Banat!
Aișea am crescut cu bune șî cu răle,
M-o fost șî bine, m-o fost șî măi greu,
Aișea-s amintirile copilăriei mele
Ș-aișea vreau să-mbătrâniesc…în satu’ meu!
Or fi pân alce părț’ câni cu colași în coadă,
Da’ ieu, pâ une-am fost nu i-am văzut!
Șî baș ge-or fi, pot linișciț să șadă,
Că ieu, rămân în satu-n care m-am născut!
În satu’ une mi-s grăginile cu meri,
Cu nuși, șireș’, cu piersăși, peri șî pruni,
Aiși mi-s ‘ăle măi frumoasă primăveri
Șî tot aiși mi-s precinii ‘ăi buni!
Pă orișâune mierg, spun la tot natu’,
Că noi, avem ‘ăl măi frumos givan,
Că frunce-o fost șî o rămas Banatu’…
Iar eu, mi-s mândru șî fălos…că-s bănățan!!!
O poezie extraordinar de grăitoare despre această zonă a României, zonă populată cu oameni harnici și gospodari, un adevărat exemplu pentru toată România, mulțumim Dorel Mărgan pentru creația ta, pentru faptul că, clocotul apelor de munte este prezent în tine, ca intr-un adevărat bănățean de la munte. Felicitări !!!
de Adrian Cîrdu