Dorel Mărgan și poezia românilor de pretutindeni

Viața m-a smuls din rădăcini
Și m-a trecut a țării vamă,
Însă mereu de prin străini,
Mă-ntorc la tine, scumpă mamă!

Nu pot să stau mult timp plecat,
Căci gândurile mă apasă,
Șoptindu-mi că sunt vinovat
Că m-am îndepărtat de casă!

Plec, și se rupe ceva-n mine,
Cum se rup crengile-n copac!
Și pe de-o parte mi-e rușine,
Pe alta…nu am ce să fac!

Când inima de dor mi-e plină
Și stau privind la stele, seara,
Mă-ntreb, dacă sunt eu de vină,
Sau cei ce vând și astăzi țara?!

Dar tot văzând prin câte trec
Și să răzbat n-am mai putut,
A trebuit atunci să plec…
În țară ce să fi făcut?!

Nu e ușor să fii departe,
Ca floarea printre mărăcini,
Să-ți împarți viața-n jumătate…
Acasă…și printre străini!

Dar…lasă…să nu-ți fie teamă,
C-o să găsesc eu un motiv
Să mă întorc acasă, mamă
Și să rămân…definitiv!

de Dorel Mărgan ✍

Cred că am citit și recitit de câteva ori poezia aceasta, o poezie pe care poetul Dorel Mărgan a dedicat-o concetățenilor noștri care, datorită situației ce se se perpetuează de ani buni în România, au ales să își lase familiile, casele și să ia drumul străinătății, pentru a câștiga banii necesari unui trai decent întregii familii Nu puține dintre familiile despre care vorbim, s-au destrămat datorită faptului că unul dintre soți muncea în străinătate, iar celalalt a rămas acasă să aibe grijă de familie, iar ispitele au existat de ambele părți. Așa că vechea zicală cu „ochii care nu se văd, se uită”, a redevenit de actualitate. Aceasta poezie evocă tristețea celor plecați peste hotare, iar poetul intră in personajul celui plecat, unde l-au mânat cei care conduc această țară, mama din poezie având un dublu rol, de părinte și de mamă – țară. Foarte bine și frumos a revenit poetul asupra situației actuale, când se continuă „prădarea” bogățiilor României de către cei puși sa le păzească și să le gestioneze. Dar la finalul poeziei, așa cum cred că fiecare român simte în inima lui dorul de casă, de locurile copilăriei, la fel și el spune în ultima strofă, că trebuie să existe doar dorință și întoarcerea va fi definitivă. Suntem siguri că în majoritatea cazurilor așa va fi, însă este posibil ca la întoarcere să nu se mai găsească nici un suflet care să deschidă poarta casei. Cu acest comentariu, vreau doar să vă readuc aminte faptul că poetul Dorel Mărgan este poetul care evocă atât satul bănățean cât și pe oamenii care îl locuiesc, iar poeziile sale sunt inspirate din viața de zi cu zi a celor care trăiesc în jurul lui sau chiar din propria viață. Aproape toate poeziile lui se bucură de recenzii bune și foarte bune din partea cititorilor săi, iar dacă ne luăm după numerotarea și calculele Facebook, doar pentru poezia aceasta peste 3000 de oameni, din cei 6000 care au apreciat versurile, au lăsat câte un comentariu.

În ceea ce mă privește, nu pot spune decât un singur lucru : „Dorel, ai reușit, ca de fiecare dată, să intri în inima oamenilor cu versurile tale, ai reușit să readuci speranța în sufletele celor care sunt singuri pe lume în altă țară.” Felicitări pentru poeziile tale, felicitări pentru modul tău de a trata situațiile cu care ne întâlnim astăzi în România, un mare bravo omului și poetului Dorel Mărgan.

de Adrian Cîrdu

One thought on “Dorel Mărgan și poezia românilor de pretutindeni

  • februarie 8, 2022 la 3:02 pm
    Legătură permanentă

    Felicitări pentru minunatele versuri pe care le dăruiești! Respect pentru omul cu o sensibilitate sufleteasca și un mare talent! Ma bucur de fiecare data când citesc o poezie și sunt plăcut impresionata de Frumusețea și realitatea noastră,a tuturor!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *