2 februarie, Întâmpinarea Domnului sau Stricenia
Astăzi 2 februarie, creștinii ortodocși sărbătoresc așa ca în fiecare an, Întâmpinarea Domnului sau Stricenia, cum I se mai spune în Banat. Tot în Banat se mai consideră că astăzi este prima zi când iese ursul din bârlog, iar dacă este soare și își vede ursul umbra, se sperie și reintră pentru următoarele șase săptămâni în bârlog, iar vremea va fi rece, ca de iarnă, în această perioadă.Ursul a intrat în mitologia popoarelor încă din paleolitic. La vechii greci, ursul era în legătură cu zeiţa Artemis, divinitate a lunii şi vegetaţiei, vestalele ei fiind îmbrăcate în blană de urs. Nimfa Calisto şi fiul ei au fost transformaţi de Hera în constelaţiile ursului, respectiv Ursa Mare şi Ursa Mică. La celţi, ursul era simbolul şi emblema clasei războinicilor. Unii istorici consideră că numele zeului Zalmoxis (Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) – considerat zeul suprem din panteonul geto-dacic, Marele Reformator al religiei geto-dacilor – ar deriva din cuvântul Zalmos, care înseamnă ”piele de urs”, deoarece atunci când s-a născut a fost învelit cu blana acestui animal.
Bineînțeles, tradiții și credințe ale vechilor locuitori ale acestor locuri. Iar dacă tot am ajuns la tradiții, ne întoarcem înapoi cu aproape patruzeci de ani, pe vremea când, în această zi în căminele culturale ale comunelor bănățene răsuna muzica, deoarece se ținea mare bal cu această ocazie, acesta fiind al patrulea bal din perioada sărbătorilor de iarnă, după cele de la Crăciun, Anul Nou și Sf Ion, iar după Stricenie urmând balul de Zăpostit, ultimul bal înainte de postul Paştelui. Frumoase vremuri, când tinerii, junii de atunci, încingeau brâuri, doiuri și ardelene, iar fetele se învârteau care mai de care în horă. Amintiri frumoase, amintiri care readuc dorul de vremurile acelea, în mintea celor care au prins aceste activități, acele clipe frumoase, clipe pe care locuitorii de atunci ai satelor bănățene, le așteptau cu multă nerăbdare și drag.
Nu existau telefoane mobile, dar oamenii aflau unii de la alții despre formația care va ii distra în seara de Stricenie, iar căminele culturale deveneau neîncăpătoare pentru sutele de doritori care erau prezenți la aceste sărbători. Cu mare regret stau și scriu acum aceste rânduri, gândindu-mă la acele vremuri, de mult apuse, dar mult mai educative și plăcute, din punctul de vedere al celor care au participat la ele. Închei dorindu-vă tuturor celor care știți ce a însemnat distracția la aceste baluri, multă sănătate și binecuvântare dumnezeiască, în această zi de sărbătoare a Domnului.
de Adrian Cîrdu