OAMENI ȘI LOCURI

Albinele, un exemplu de urmat de orice familie

„Mierea, un aliment nelipsit din casa oricui, mai ales pentru proprietățle curative dar și pentru gustul dulce și aromat, îl regăsim sub diverse forme atât în magazine cât și la producători. Ceea ce este cu adevărat important – calitatea mierii și proveniența ei. Procedeul deopotrivă este interesant, apicultura fiind un segment care a înflorit de-a dreptul în ultima perioadă.

Cam toată lumea se pricepe la albine deși nu toată lumea știe să achiziționeze o miere bună, cât mai naturală și să aibă producție bogată.
M-a impresionat povestea familiei Nicolae și Icoana BRUMARIU care, teoretic, nu ar avea nevoie de o muncă în plus dar care practică, în primul rând, din pasiune îndeletnicirea amintită. Acest entuziasm a născut un mod de viață aproape.
Redăm o discuție pilduitoare despre o ocupație ancestrală – apicultura cu un unul dintre acei români care încă mai cred în valorile tradiționale.

  • – Când ați început albinăritul?
    N.B. – M-am pomenit cu o moștenire de la Moșu meu (bunicul meu) care a avut 15-20 de familii de albine. Acesta a fost începutul. Eu doar îl ajutam când puteam pe bunicul meu. El făcea, de fapt, totul. După ce nu a mai fost bunicul, am continuat și mi-a prins foarte bine acea perioadă când încercam să învăț.
  • – De ce ați continuat?
    N.B. – Din drag, chiar mi-a plăcut treaba asta cu albinele. Dacă nu aș fi vrut, nu mă oprea nimeni și nimic să vând stupii și gata. De asemenea, din dorința de a mânca sănătos, de a consuma ceea ce noi putem produce.
  • – Este un mod de existență?
    N.B. – Nu, pentru noi, nu. Recunosc, este un venit suplimentar de care, desigur, ne bucurăm. Un venit realmente poți avea doar dacă ai 200-300 de familii de albine, nu până în 100, ca noi. Atunci realizezi un real profit. Noi nu avem timpul necesar și nici nu este preocuparea noastră principală. Repet, este o pasiune. Oricum, dacă nu mergi în pastoral, nu reușești mari minuni. Ele, albinele, au nevoie de diversitate și pastoralul le oferă acest lucru.
  • – Se câștigă bine, se merită efortul?
    N.B. – Se merită dacă îți place ceea ce faci, aici vorbesc, în general, nu numai în apicultură. Dacă constituie o obligație pentru a supraviețui, este un chin și nu simți satisfacție.
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fb_img_16240024112208735032727607906151.jpg
  • – Descrieți în linii mari viața unui apicultor.
    N.B. – Totul depinde de condițiile meteo în apicultură și agricultură. Am crescut la sat și știu ce spun. E muncă multă, depinde de sezon dar nu prea ai timp liber. Nu există un standard. Un sezon normal, să zic așa, începe din octombrie-noiembrie când pregătești familiile de albine pentru iernat. Aceasta este o primă etapă. A doua etapă, din februarie-martie, poate și aprilie (în funcție de anotimp) – are loc stimularea familiilor de albine pentru a depune puiet pentru cules. A treia etapă este atunci când se formează „roii“, adică noile familii de albine și ultima fază, recoltarea mierii. După, reâncepem circuitul pe care l-am povestit.
    Aș vrea să mai precizez că fiecare sezon și etapă sunt interesante și deosebite. De exemplu, în această perioadă, de vară, facem pregătirea roilor. Se verifică stupii. Cei mai puternici sunt cei care fac celulă pentru matcă, pentru roire. O familie de albine este considerată puternică dacă are un număr foarte mare de albine în stup. În sezon se depun „botchele“, adică viitoarele regine. Din aceste botche cu aproximativ 3-4-5 rame cu puiet și albine, se formează o nouă familie de albine.
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fb_img_16240024138361632301096723031201.jpg
  • – Multă lume spune că albinele oferă lecții de viață. Așa este?
    N.B. – O familie de albine este exemplul familiei unui om. Există o ierarhie, așadar, un șef. În cazul albinelor, este vorba de regină. Dacă regina conduce bine, rezultatele sunt pe măsură. Dacă regina este îmbătrânită, familia de albine este mai slabă.
    Sunt familii de albine care trebuie ajutate să nu se autodistrugă. Altele, nu au nevoie, sunt puternice.
    Lecția de viață dată de albine este clară și simplă: disciplină, curățenie și muncă.
  • – Are timp liber un apicultor?
    N.B. – Da, are dar cam puțin. Numai din decembrie, de când ninge, până prin februarie sau depinde cum permite timpul însă indicat este să fie peste 15° pentru intervenția în familia de albine. Când este frig, sub nici o formă. Ideal este să fie peste 15°. Toate aceste informații le-am cules de la bunicul meu dar am și citit cărți în domeniu, m-am informat și de pe internet cu noutăți…
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este fb_img_16240024166446485159667823514541.jpg
  • – Mierea cum trebuie să fie ca să o considerăm de calitate?
    N.B. – Să fie „curată“, incoloră, la salcâm, de exemplu. Depinde de soiurile de miere. De pildă: mierea de rapiță cristalizează foarte repede. Pe locul 2 în ceea ce privește cristalizarea este teiul, apoi, poliflora, salcâmul. De reținut: orice tip de miere, la temperaturi scăzute, cristalizează. Cea care nu cristalizează la temperaturi scăzute, înseamnă că nu este miere „curată“.
  • – E mai bună mierea direct de la producător sau nu există diferență între aceasta și cea din market?
    N.B. – Aș recomanda de la producătorii serioși care o lasă „curată“, nu intervin. Mierea este deosebit de necesară oricând, oriunde și oricum. Efectele ei curative sunt dovedite de când lumea, cum se spune. Mierea de rapiță se folosește pentru afecțiunile stomacului. Aceasta este prima miere care se face, apoi urmează poliflora (măr, păr, cireș, pomi fructiferi). Urmează salcâmul, teiul și cea de mană. Cea de mană este de fapt cea din flori de câmp, de toamnă. Această a treia miere nu se recoltează ci se lasă mâncare albinelor pentru iarnă. Poliflora poate fi utilizată pentru orice. Mierea de tei pentru persoanele agitate, pentru liniștire. Celelalte tipuri de miere sunt excelente pentru organism, desigur, în cantități moderate. Încă ceva, mierea nu se dizolvă în lichide fierbinți pentru că își pierde proprietățile și chiar devine toxică.
  • – Ești apreciat în comunitate dacă te ocupi de albine și cu miere?
    N.B. – Da, suntem apreciați, ne solicită lumea. Aprecierea vine de la calitate. Cei care vând en-gros nu prezintă garanție, cei care poate au mai puțini clienți, au produse valoroase.
  • – Un gând de final.
    N.B. – Să încercăm să nu mai ierbicidăm. Ierbicidul omoară albinele, reprezintă un pericol foarte mare pentru ele. Dacă dispar albinele, dispare omenirea și viața. Albinele sunt ființe sensibile ca și omul. Trebuie protejate, repet, dispariția lor ar fi un dezastru. A.H. – Mulțumiri!

Mulțumiri și pentru foto domnului Nicolae Brumariu.

interviu realizat de Angelica Herac, CJPCPCT Caraș Severin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *