Dorel Mărgan și poezia pentru suflet.

Dragi cititori, cum în ultimul timp nu am mai reușit să scriu despre acest om, acest tânăr poet bănățean, Dorel Mărgan, astăzi după ce am citit o poezie în ale cărei versuri, mama este în rolul principal, in mod automat m-am gândit că o asemenea poezie merită să fie citită de cât mai mulți oameni. Dar am scris destul, vă las pe dumneavoastră să apreciați versurile.

de Adrian Cîrdu

După un zâmbet îți ascunzi amarul,
Încerci cât poți durerea s-o înfrângi,
Îți bei în taină singură paharul
Și te ascunzi atunci când vrei să plângi!

Sărmană mamă, de câte ori ți-e greu,
Tu te prefaci întotdeauna că ți-e bine,
Vrei să te știe numai Dumnezeu
Și te ferești mereu, când plângi, de mine!

Tu crezi că eu nu am băgat de seamă?!
Doar te cunosc, măicuță, de o viață
Și văd când tu încerci, iubită mamă,
Să îți ascunzi durerea de pe față!

Știu că întotdeauna tu socoți
Că nu mai poți să fii de ajutor!
Cât ai putut, ne-ai fost sprijin la toți
Și ai purtat durerea tuturor!

Destule lacrimi ai vărsat în viață,
Ai suferit destul cât ne-ai crescut…
Hai șterge-ți lacrima fierbinte de pe față,
Și dă-mi măicuță mâna…s-o sărut!

Dorel Mărgan ✍