DOREL MĂRGAN PE PRIMA PAGINĂ A ZIARULUI TIMIŞOARA

Iată că în urma tipăririi celor cinci volume de poezie, întâi trei, mai apoi încă două, toate însumând peste nouă sute de pagini de poezie literară, în grai bănățean sau poezie creștină de cea mai bună calitate, unul dintre ziarele cu ștaif din Banat, ziarul Timișoara,

a publicat un interviu cu poetul Dorel Mărgan, interviu în care poetul  povestește și pentru cititorii ziarului Timișoara motivele pentru care a început să scrie poezii.

Răspunsurile sale la întrebările interlocutorului său au fost aceleași care ni le-a dat și nouă acum câteva luni, adăugând însă faptul că poezia în grai bănățean este din ce in ce mai cerută, iar graiul bănățean este tot mai des folosit de băștinașii locului care folosesc cu mândrie neaoșă, de bănățean, cuvintele dulci in vechiul, dar frumosul dialect din Banat.

Într-adevăr, poetul Dorel Mărgan, a dovedit că este un poet profilic, el scriind și tipărind într-un timp relativ scurt, nici trei ani, cinci volume de versuri, poezii de calitate, apreciate nu doar de cititorii lui, ci și de confrații in ale poeziei din întreaga țară. Mărturie stau miile de comentarii de pe canalele de socializare pe care poetul Dorel Mărgan își postează creațiile, iar cuvintele de mulțumire venite din partea cititorilor l-au împins să creeze și i-au dat inspirația, subiectele despre care scrie poetul, fiind viața de zi cu zi a semenilor săi.

De aceea, poetul le mulţumeşte tuturor celor care l-au ajutat să îşi tipărească creaţiile, oameni de cultură ori prieteni sau oficiali ai comunei lui natale, Măru, toţi şi-au dat mâna pentru ca în final să se poată pune în faţa sutelor de cititori, volumele de poezie scrise de Dorel Mărgan „Doresc să mulțumesc încă o dată Primăriei Comunei Zăvoi și Consiliului Local Zăvoi, pentru ajutorul acordat la tipărirea unui nou rând de cărți din primele mele volume de poezie și totodată țin să-i mulțumesc domnului Dan Liuț , președintele Asociației Scriitorilor în Grai Bănățean, pentru minunatele cuvinte care au prefațat aceste cărți și pentru încrederea pe care mi-a acordat-o de fiecare dată, cât și pentru încurajarea cu care m-a determinat să nu mă dau bătut și să continui să scriu!
Mulțumesc tipografiei Faninu, din Timișoara, pentru profesionalism și pentru calitatea materialelor pe care le-a folosit!
Vă mulțumesc în aceeași măsură și dumneavoastră, cititorilor mei, pentru toate aprecierile cu care m-ați onorat! „

Când mai cad, când mă ridic,
Când mi-e soare, când mi-s ploi…
Însă nu aș fi nimic
De nu v-aș avea pe voi!

Ani întregi aș putea scrie,
Să scot carte după carte…
Dar ce-ar fi o poezie
Dacă n-ai cu cine-o-mparte?!

Poate ca să-mi fie versul,
Cel mai dulce și sublim,
Mi s-ar stinge universul
Și-aș rămâne anonim!

Noi îi urăm, ca de fiecare dată multă sănătate şi putere de muncă, inspiraţie şi dorinţă de a scrie poezii frumoase, precum şi faptul că rămânem cititori fideli ai operelor lui.

Cititorilor mei…

V-am tipărit pe fila sufletului meu

Cu o iubire mai presus de stele,

Și-o să rămâneți acolo mereu,

Un minunat capitol, în cartea vieții mele!

Să îți iubești aproapele, este poruncă

Lăsată de la Dumnezeu în mod direct,

Chiar dacă unii cu cuvinte mai aruncă,

Eu sunt creștin…și Legea o respect!

Am fost prin timp, și lăudat…și criticat

,Am și avut…și n-am avut dreptate,

De multe ori m-am și împiedicat,

Dar am avut puterea să merg mai departe!

Astăzi, prin versurile mele îmi doresc,

Să dau impuls iubirilor latente,

Și-atunci când scriu, încerc să nu greșesc

,Fiindcă nu vreau să vă lovesc în sentimente!

Ataşez mai jos câteva poezii semnate Dorel Mărgan care fac parte dintre ultimele lui creaţii.

ȘAHUL VIEȚII
Dorel Mărgan ✍

Pe-al vieții ȘAH am colindat
În multe nopți cu Lună plină…
Un biet PION neînsemnat
Care visa la o REGINĂ!

Tot căutând un drum mai bun,
În piept cu focul tinereții,
Am rătăcit ca un NEBUN,
Pe un CAL alb, pe ȘAHUL VIEȚII!

Visam că sunt un cavaler,
Jucându-mi rolul meu nocturn,
Cu spadă și cu scut de fier,
Ce evadase dintr-un TURN!

Însă…povestea mea de noapte,
N-a fost un vis ce-o clipă ține…
A devenit realitate
Atunci când te-am găsit pe tine!

Azi, totul este minunat,
Că-n dragoste este o lege:
Dacă iubești cu-adevărat,
Iubirea…te transformă-n REGE!

DOI OAMENI
Dorel Mărgan ✍

Cândva, un om, un biet argat,
Creștin, cu inima curată,
Lucra la un stăpân bogat,
Aproape pe nimica toată!

N-avea nimic, sărac lipit,
Trăia așa de azi pe mâine,
Muncind la omul înstărit,
Pentru un pat și-un colț de pâine!

Dar într-o zi, și-au luat bucate
Și au pornit la drum, călare,
Bogatul vrând să îi arate,
Argatului său, tot ce are!

Șezând în șa, mândru, pe cal,
Fiind timp frumos, ziua senină,
Îl duse pe argat pe-un deal
Și-i spuse, întinzând o mână:

-Privește-n zare…tot ce vezi,
Păduri, câmpii…tot ce-i mai bun…
Nu poți nici să-ți imaginezi
Ce am…cât am putut s-adun…
……….

De-acolo, de pe deal, săracul
Privind în jos, în depărtare,
Printre copaci, văzu conacul,
Cum arăta, de sus, de mare!

Uitându-se în jur, apoi,
La umbră, pe lângă copaci,
Pășteau turme întregi de oi,
Sute de cai…și mii de vaci…

-Pământu-l vezi, cât se întinde,
Nici nu mai știu să mai socot…
Tot ce cu ochii poți cuprinde,
Chiar și mai mult…al meu e tot…
……….
Era o zi caldă de vară,
Fără un nor, s-aducă ploi,
Și se făcuse deja seară,
Cât au vorbit pe deal cei doi…
……….
La-ntoarcere, pe-același drum,
Argatul, plin de Dumnezeu,
Șopti: -Aș vrea să-ți spun acum,
Ce bogăție am și eu:

stăpâne…uită-te în sus,
Vezi tu, cât sunt de multe stele?!
Eu până astăzi nu ți-am spus…
Să știi că toate-s ale mele!

Tu nu poți să-nțelegi misterul,
Eu însă…da…stăpâne, pot…
Privește și mai sus…e Cerul
Și cât Îl vezi, al meu e tot…
……….
Înțelegându-l pe sărac,
Simțindu-se cât e de mic,
Tot drumul, până la conac,
Bogatul n-a mai zis nimic!
……….

Aș vrea să vă întreb pe voi,
Dacă, citind, ați remarcat,
Ei nemaifiind azi printre noi,
Care-i acum cel mai bogat?

ISUSE drag, Tu știi cât Te iubesc,
Cuvântul Tău cel Sfânt îl țin la căpătâi,
Că va veni o vreme, și din tot ce prețuiesc,
N-o să mai am nimic, doar Tu o să-mi rămâi!

Poate îmi este greu acum să mă gândesc
Că va veni cândva și acea vreme,
Dar, Tu, mi-ai spus să nu mă poticnesc,
Și orice vremuri vin nu mă voi teme!

Nimic nu poate-n față să îmi stea,
Căci ești cu mine, oriunde m-aș duce,
Ai luat asupra Ta, de mult, durerea mea
Și-ai răstignit-o sus, la Golgota, pe cruce!

De ce-ar putea să îmi mai fie frică,
Când știu, că Tu, asupra mea veghezi,
Furtuna cât ar fi de mare, mi se pare mică
Și din mijlocul ei, Tu, poți să mă salvezi!

Mă las călăuzit de a Ta Sfântă mână
Și nu voi rătăci nicicând pe-al vieții drum,
Căci va veni o zi, și n-o să-mi mai rămână,
Decât Iubirea Ta, din tot ce am acum!

Dorel Mărgan ✍

PRIETENUL MEU DRAG…
Dorel Mărgan ✍

Căzusem cândva pe cărare,
De greul vieții apăsat,
Și am privit înspre cei care
La rândul meu i-am ajutat!

În al problemelor tumult
Nu mă gândeam că pot să pic,
Dar n-am cerut la ei mai mult,
Decât un braț, să mă ridic!

Îmi amintesc din când în când
Șî nu pot crede nici acum,
Că au plecat atunci pe rând
Și m-au lăsat acolo-n drum!

Când m-am văzut fără scăpare,
Cuprins de lacrimi și suspine,
De undeva…din depărtare,
Un OM, s-a îndreptat spre mine!

Și ajungând în dreptul meu,
Cu o privire iubitoare,
M-a ridicat pe brațul Său
Și m-a pus iarăși pe picioare!

Am reușit să mă trezesc
Din starea-n care m-am aflat
Și am dorit să-i mulțumesc,
Dar Călătorul a plecat!

Și mi-a părut atât de rău
Că n-am ajuns să-i spun nimic,
Căci fără ajutorul Său
N-aș fi putut să mă ridic!

O vreme bună L-am căutat
Pe-Acela ce-mi făcuse bine,
Deși Cel ce m-a ajutat
A fost tot timpul lângă mine!

Acum însă sunt fericit
Și vreau din inimă să spun,
Că să-L găsesc am reușit
Și-i prietenul meu cel mai bun!

Atunci când cad, nu-mi mai e frică,
Fiindcă privesc spre Ceruri, sus
Și-ntotdeauna mă ridică,
Prietenul meu drag…ISUS

de Adrian Cîrdu