Remember Rudăria sau Eftimie Murgu
Localitatea Rudăria, în prezent Eftimie Murgu, este așezată la poalele Munţilor Almăjului la câțiva kilometri de Bozovici prima atestare documentară fiind în anul 1470. Vechiul nume vine de la râul Rudărica, ce traversează satul şi înseamnă „râul de fier „, în traducere slavonă.
Pe acest rău se află cel mai mare complex mulinologic din țară, unic în Europa prin frumusețea și mărimea lui, cunoscut de bănățeni sub numele de „morile de apă de la Rudăria”. În secolul XIX se atesta 51 de mori, iar în 1910, după inundațiile devastatoare de atunci, doar 22, așezate pe o lungime de trei kilometri, ca o salba de mărgele.
La fel ca și în urmă cu sute de ani, localnicii folosesc morile pentru măcinarea boabelor de porumb și obținerea făinii de mălai, gustul unic fiind obținut ca urmare a frecării lente a pietrelor de moară, în fiecare zi măcinându-se circa 100 kg de mălai. Morile se folosesc în comun de către toți locuitorii comunei, neexistând vreun localnic care să nu poată folosi moara „să nu aibe rând la moară”.
Fiecare moară are 15-20 de „rândași” care contribuie la întreținerea morii, prin bani sau zile de muncă.
Moara în sine, este o construcție din lemn, acoperită cu șiță, iar principiul de funcționare este același la toate :turbina cu apă. Toate morile aparțin oamenilor din zonă, însă ele au fost introduse în patrimoniul României și se află sub supravegherea muzeului ASTRA din Sibiu.
Fiecare moară are și un nume, în funcție de locul unde este așezată sau cum s a numit cel care a construit-o.
„Mora de la tunel „, „Trăiloanea”, „Viloanea”, „Roșonea”, sunt unele dintre denumirile morilor de apă din Eftimie Murgu iar lista poate continua.
Tot în mori se mai discutau și problemele comunității sau se aranjau căsătoriile între familii, aici fiind organizate și întâlnirile între fete și flăcăi.
Într-un asemenea cadru mirific, nu putea lipsi legenda, care vine tocmai din vremea dacilor.
Se spune că erau doi tineri cărora familiile le – au interzis să se vadă, familiile in sine fiind certate din cauza unei mori. Tinerii însă, nu țin seama de dorința părinților și hotărăsc să se ascundă în munți. În încercarea lor de a urca într – o zonă muntoasă, unde voiau să se ascundă, au fost prinși de o furtună și loviți de trăznet, transformându – se fiecare în câte o stâncă, stânci care în ziua de astăzi, parcă păzesc salba de mori. Se mai spune că nimeni, niciodată, nu a reușit să urce în acea zonă, alpiniștii care au dorit să facă asta, au întâmpinat furtuni ivite din senin sau, tot din senin, li se încurcau corzile de alpinism.
Dacă aveţi vreodată ocazia să treceţi prin această zonă, puteți să faceţi un scurt popas şi veți putea vedea frumuseți care se află la îndemâna oricui să le vadă, frumuseți pentru care străinii ar plăti mult ca să le vadă !!! .
de Adrian Cîrdu