Sfântul Andrei, ocrotitorul României
Astăzi, 30 noiembrie, românii sărbătoresc ziua sfântului apostol Andrei, sfântul care a călătorit prin întreaga Romă antică, dar a trăit o mare parte a vieții și a murit pe teritoriului României de astăzi, în vechea Dacie, încercând să creștineze câți mai mulți dintre locuitorii acestor locuri de la pontul Euxin, cum se numeau pe vremuri aceste locuri. Astăzi, după aproape două mii de ani, creștinii care trăiesc pe aceste pământuri, românii ortodocși, prăznuiesc pe acest sfânt care i-a învățat pe strămoșii lor ascultarea și înclinația către creștinism. De aceea, noi, echipa care are grijă de această pagină, urăm cu această ocazie tuturor celor care poartă acest nume, multă sănătate, fericire și multă înțelepciune, așa cum sfântul i-a învățat pe înaintașii noștrii. Dar să vă spunem ceea ce știm și ceea ce ne învață biserica ortodoxă, despre acest sfânt, fost ucenic al lui Ioan Botezătorul și Iisus Hristos și despre tradițiile care se țin și astăzi, la această mare sărbătoare.
Sarbatoarea Sfantului Apostol Andrei (nume care deriva din cuvantul grecesc Andreas, care inseamna „viteaz” sau „barbatesc”) apare pe 30 noiembrie in calendarele ortodox, romano-catolic, luteran si anglican. In Scotia, insa, el figureaza in ziua de 9 mai, ca amintire a datei primirii unor relicve ale Sfantului Andrei.
Evanghelia lui Ioan spune ca Andrei ar fi fost mai intai ucenic al lui Ioan Botezatorul.
In enumerarile apostolilor, Andrei este mentionat mereu intre primii patru. Traditia Bisericii arata ca, dupa Inaltarea lui Hristos la cer si dupa Cincizecime, apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea pentru propovaduire.
Atunci, acestui Intai chemat i-au cazut sortii sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeea.
Dupa ce a predicat in cetatile din Scitia Minor, locuite de greci, romani, geto-daci, s-a indreptat spre Sud, ajungand in tinuturile grecesti, unde pe multi pagani si inchinatori la idoli i-a adus la dreapta credinta si la cunoasterea lui Hristos. Ajungand in orasul Patras, a murit ca martir, fiind rastignit pe o cruce in forma de X, numita „Crucea Sfantului Andrei”.
In Patras a fost ridicata in 1974 o Catedrala cu o arhitectura impresionanta, de influenta bizantina. Domul central al bisericii are o inaltime de 46 de metri, iar pe bolta acestuia se inalta o cruce de cinci metri, placata in intregime cu aur. Interiorul bisericii este imbracat cu multe picturi bizantine si icoane. Putand gazdui mai bine de 5.500 de credinciosi, Biserica Sfantul Andrei din Patras este una dintre cele mai mari biserici din Balcani, in care se afla Capul Sfantului Andrei, precum si bucati din crucea in forma de X, pe care acesta a fost rastignit.
Pestera Sfantului Andrei
Locul unde in care traditia populara romanesca sustine ca a trait si a crestinat Sfantul Apostol Andrei este cunoscut astazi sub numele de Pestera Sfantului Andrei, situat in apropierea localitatii Ion Corvin din judetul Constanta. Pestera se gaseste la mai putin de doi kilometri de „Cismeaua Mihai Eminescu” si la apoximativ patru kilometri de soseaua Constanta – Ostrov, fiind clasata ca monument istoric .
In timpul stapanirii otomane, pestera a fost uitata, prin 1943 a fost redescoperita de preotul Constantin Lembrau, impreuna cu avocatul Ion Dinu, pentru ca in 1944 pesterea sa fie resfintita si redata cultului, prin construirea unei turle si a unui zid de protectie. A cazut in uitare pana dupa 1989, cand s-au reinceput lucrarile de dezvoltare a ansamblului monahal, care continua si in prezent.
Noaptea Sfantului Andrei este marcata de unele obiceiuri, traditii, superstitii de sorginte precrestina, vizand aparitia strigoilor, farmece si ghicirea ursitului, dar si protectia oamenilor, a locuintelor si a animalelor.
In noaptea de Sfantul Andrei, hotarul dintre cele vazute si cele nevazute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului.
„Andrei cap de iarna” (asa cum i se spune in Bucovina) permite producerea unei imbinari intre lucrurile malefice si cele benefice, disparand hotarul dintre ele. Astfel, in noaptea Sfantului Andrei, „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morti, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe taramul de dincolo si care, in aceasta noapte, devin periculoase, distrugatoare, aducand calamitati, boli si nefericire.
Iata de ce, in multe locuri, gospodinele atarna cununi de usturoi ori ung portile, usile si geamurile, dar si cotetele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni patrunderea duhurilor rele.
Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului care va veni ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protectie fata de duhurile malefice, precum si ca modalitate de a atrage un posibil partener de viata, a ursitului (dupa ce, in prealabil, usturoiul a fost sfintit la biserica si pastrat la icoana).about:blank
Ca mijloace de protectie fata de strigoi se mai folosesc firimituri de paine imprastiate in curte – pentru ca duhurile sa nu intre in casa dupa mancare – si candele aprinse langa icoane. Animalelor din gospodarie li se pune in hrana busuioc sfintit si in apa agheasma.
De asemenea, se descanta droburi de sare, care se ingroapa sub grajd, pentru a fi scoase la suprafata de Sfantul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.
In noaptea Sfantului Andrei, oamenii aduc in casa crengute de visin, le pun in apa si, daca infloresc pana la Craciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semanarea de grau in mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lasate in pod pana la Craciun – cele stricate sunt semn de luna ploioasa, cele incoltite sunt semn de bogatie.
Fetele care vor sa-si afle ursitul ascund sub perna busuioc sfintit, astfel incat chipul barbatului sa le apara in vis, apeleaza la „facutul cu ulcica”, folosind un vas nou de lut, carbuni incinsi si incantatii magice, sau, la miezul noptii, se uita intr-un pahar cu apa „neinceputa”, asezat pe cenusa, in care lasa sa cada o verigheta sfintita.
In unele zone, se crede ca ursitul se poate vedea daca fata se asaza goala intre doua oglinzi, cu o lumanare in mana.
In noaptea Sfantului Andrei se crede ca lupii incep sa vorbeasca, isi pot misca gatul, devin mai sprinteni, iar oamenii care ii aud afla secrete groaznice. Plata este insa una teribila, pentru ca acesti oameni vor fi atacati de lupi si se vor transforma in varcolaci. Nici animalele nu sunt scutite de primejdie – omul nu face nimic in gospodarie, pentru ca animalele de prada sa nu-i atace vitele. Acestea pot fi insa protejate si cu ajutorul unor cruci confectionate din ceara de albine.
Pana la Craciun, femeile nu mai tes si nici nu mai torc, ca sa nu starneasca mania Maicii Domnului.
Pe de alta parte, conditiile meteorologice din noaptea Sfantului Andrei pot prevesti cum va fi iarna, care nu va fi grea, daca afara este senin si cald. In schimb, un cer intunecat, cu luna plina, ninsoare sau ploaie sunt semn de iarna cu troiene mari.
Ziua Sfantului Andrei marcheaza debutul sezonului sarbatorilor de iarna, care vor continua cu Sfantul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, si se vor incheia de Boboteaza, în șase ianuarie
La mulți ani Andreea, la mulți ani Andrei și Dumnezeu să vă ocrotească de-a pururi 🍾🥂🎂❤️
de Adrian Cîrdu
Sursa.Biblia, cărți bisericești.