„BANATU’ îI FRUNCEA” – O EXPRESIE VECHE, DAR ACTUALĂ
Așa cum am spus și în titlul articolului, Banatu’ îi fruncea, indiferent ce spun cei care contestă această sintagmă, este „fruncea” în mod clar, altfel nu ar fi fost invadat de românii stabiliți în alte zone geografice mai sărace sau cu mai puține șanse de a putea face o școală bună sau să prinzi un serviciu bun după terminarea școlii.Astăzi, cine credeți că sunt cei care folosesc cuvinte josnice despre locuitorii acestor frumoase zone, despre bănățeni ? Cei care au fost aduși de regimul comunist, sau de nevoi, în orașele bănățene, pe la școlile profesionale, aici simțindu-se lipsa forței de muncă și industria fiind în continuă creștere.Olteni, moldoveni, dobrogeni sau din alte zone, toti au fost primiți cu brațele deschise de populația din Banat si aclimatizați, doar că unii au uitat, ei au venit aici, în Banat, nu bănățenii.Și conform zicalei aduse cu ei de cei care s-au stabilit pe aceste frumoase plaiuri, „dacă nu veneam noi, ați fi rămas niște țărani”, stau și mă întreb, oare aveam nevoie de directori la fabricile și uzinele din Banat și nu aveam oameni competenți ? Ori este doar impresia unora, că rolul lor în viață este să conducă pe alții, gâtul lung fiind un atu în favoarea lor..Aaa, de ce au gâtul lung ? Să se uite peste munți după posturile de director libere .Glumeam, dar era o glumă amară, deoarece am stat de vorbă săptămâna asta cu două persoane care au venit și s-au stabilit în Timișoara, din sudul României.Acum își căutau de lucru în domeniu, dar am fost uimit când am auzit cum sunt caracterizați bănățenii „puturoși, nespălați, țărani, proști, …”sau alte invective pe care hârtia nu le suportă.Pasămite, știind că lucrez în mass-media, credea că și eu sunt „un potențial director”.Nu s-a înșelat deloc, doar că eu sunt bănățean din totdeauna, cu arbore geneaologic bănățean de peste 10 generații, un bănățean care își iubește neamul, locul și satul unde s-a născut, graiul și obiceiurile, un bănățean care a văzut jumătate de glob și tot acasă la el, în Banat, s-a întors să trăiască.Ăștia sunt bănățenii adevărați, care nu uită niciodată că locul de acasă este cel mai frumos din lume, chiar dacă merg să lucreze în altă țară, tot în Banat se întorc.Ei vor să moară în locul unde s-au născut , să se odihnească lângă înaintașii lor, așa cum este datina la bănățeni. Iar despre cele două cunoștiințe, sper să cunoască și să își însușească calitățile oamenilor care sunt băștinași pe aceste meleaguri. Nu arăt cu degetul către nimeni, sunt sigur că unii vor lua foc după ce vor citi acest articol, alții nu îmi vor mai răspunde la salut, dar este alegerea fiecăruia cum vrea să fie și ce anume vrea să lase în urma sa.Să fiu clar, nu generalizez, NU EXISTĂ PĂDURE FĂRĂ USCĂTURI…sunt oameni și oameni, dar nu văd a fi normal să vorbești de rău o întreagă populație din zona unde te-ai mutat de curând ! Nu uita, nu te-a chemat nimeni, oamenii locului doar te acceptă și pe tine lângă ei, atât, caută și te poartă frumos cu ei, așa cum se poartă ei cu tine.Acestea fiind spuse, închei acest articol, urându-vă tuturor un week-end plăcut și lăsându-vă să citiți niște versuri puse pe muzică de interpretul bănățean Petrică Moise.
Iorgovan, frumoasă floare
Banatule colţ de soare
Eu cu tin’ mă făloşesc
Şi cu viaţa ce-o trăiesc,
Banatule colţ de Rai
În Banat eu m-am născut
Aici am copilărit
Unde cântă colţu’ ierbii
Şi vin la izvoare cerbii,
Banatule loc de dor
Pe unde m-o dus norocu’
Am purtat cu mine focu’
Şi pân’ am venit-napoi
Mi-o fost gandu’ tot la voi,
bănăţenii mei făloşi
La noi nime’ nu-i bătrân
Sărbători mândre se ţin
Dumnezeu ne ocroteşte
Şi pământu’ ne rodeşte,
ţara mea-i Banatul meu
Bogăţii din lumea mare
Toate-n viaţă-s trecătoare
Dar în inimă mi-e sfânt
Al Banatului pământ,
pănă mor îl port în gând!
A.C.