SĂ RÂDEM CU DOREL MĂRGAN
Dacă tot este week-end și a fost o zi frumoasă, cu mult soare , cu oameni pe străzi, cu copii care se jucau, este ceva normal ca să începem seara cu o poezie care pe lângă faptul că este frumoasă, ne umple sufletele de liniște și bunătate, sentimente create atunci cănd râdem, când suntem fericiți.Dar să nu pierdem vremea cu introducerea, să va puteți bucura de creația „de râs” a lui Dorel Mărgan
LA MOL
Poezie umoristică în grai bănățan
Ge o vrieme bună-ncoașe,
Fac numa’ șe nu îi binie
Șî șinie ca minie fașe,
Să pățască tot ca minie.
Am avut, mă oamini buni,
Să mă criegeț’ că nu mint,
Un vițăl ge patru luni
Șî o trăbuit să-l vind.
N-o măi putut să să scoale
Că s-o gejghinat în grajgi
Ș-am dzâs să-m’ iau nișce țoale
Fiin’că vin Sfincile Pașci.
O vinit Jioi unu chiel,
Pân’ atunși nu l-am vădzut
Șî m-o dat, tăman, pă iel,
O mie…cât am șerut.
Șî fiinc-o dat primăvara,
M-am dus șî ieu ca tot natu’,
Baș la Mol la Cimișoara,
Vineri, cu acțălăratu.
Gin câț’ bani am căpătat,
Am dzâs să îm’ iau șe-m’ plașe,
Să fiu ‘ăl măi fain gin sat,
Îmbrăcat la ,,patru așe”.
Câce am pățât pă drum
Nu măi stau să poviestăsc,
Unie, cân’, șî șe, șî cum…
Că nu vreau să mă lunjiesc.
Pân’ la urmă am ajiuns
Acolo la Iulius Mol,
Fain, frumos, șî ras, șî tuns,
Cu bani mulț’ șî capu’…gol!
M-am suit pă nișce trepț’,
Că am vrut să ajiung sus,
Doamne Sfince, să mă ierț’…
Ieu am stat șî iei m-or dus!
M-am uitat pân măgădzânie,
Să-m cumpăr păpuși, nădraji,
Vr’o doauă chimeș’ măi finie
Șî tot șe-m trăbă ge Pașci
Cân’ măi să mă prindă sara,
Ieu, criescut numa-n opinsi,
Vâd scris p-un ochiece ,,Zara”…
Ia să văd, dzâc, șe-i aiși!
Mă bag…o doamnă frumasă
Mă întrabă: -,,Ce căutați?
-Vr’o chimeșă ge mătasă,
Dacă nu vă supărați!
S-o uitat să-m’ iea măsură
Șî m-o adus tri modiele…
Bună rău doamna ge gură,
O dzâs să mă-mbrăc cu iele.
Le-am loat toace tri pă minie
Șî după șe le-am dat jios,
M-am ghingit c-o fi rușânie
Șî că nu stă baș frumos…
Trăbă să le iau pă toace,
O-i fi ieu ge pă la sat,
Dar acuma-s asudace
Dacă tot le-am înșiercat !
Doamna s-o uitat la minie
Și cu glas ge miere, frace,
Mo-ntrăbat care rămânie
Șî am dzâs că le iau toace!
Mă uit la doamna frumoasă
Ochii cum îi strălușiesc,
Punie chimeșâle-n plasă
Șî așciept ca să plăciesc!
Să apucă șî socoace…
,,Nouă sute douăzeci”!
Cân’ aud, să-m’ dau pă space,
M-or trecut fiori ge-i răși!
N-am măi șciut șe îi cu minie,
Că-i așa mult n-am ghingit,
Șe să fac, m-o fost rușânie,
Am scos banii ș-am plăcit.
Am plecat tot bombănin’,
Capu’ plin, poznariu gol…
M-am jiurat că nu măi vin
Nișiodată, pă la Mol!
Ăce-așa m-am dus acasă
Fără păpuși șî nădraji,
Cu tri chimeș’ ge mătasă,
Pă bietu’ vițăl gin grajgi!
Dar m-am ocieșât cu-n gând,
Că-i tri dzâle sărbătoare,
Pot să mă îmbrăc, pă rând,
Câce-o dzî cu fiecare!
* * *
Asta o pățât Ilie!
Șe-aț credzut că-i gi la minie?!
Dar o dzâs să nu să șcie…
Ieu v-am spus…ș-aiși rămânie!
Dorel Mărgan
08 aprilie 2021
Mulțumes domnului Dorel Mărgan pentru această „șoadă” poezie, înregistrată și audio pentru cei care se descurcă mai greu cu graiul bănățean, poezie cu care ne-a descrețit frunțile și sufletele de atâta încordare, situație cu care ne confruntăm de peste un an.