Oameni din Banat – poetul Todor (Dorel) Mărgan

Așa cum am promis acum câteva zile, că vom reveni cu fiecare dintre autorii de poezii în grai bănățean cunoscuți de noi, astăzi este rândul unui poet tânăr, care și-a făcut de curând intrarea pe aleea poeziei în dialect sau grai bănățean, adăugându-și numele alături de alți poeți de gen cunoscuți, din Banat.Mai jos o să vă prezemtăm o scurtă biografie a lui, scrisă pentru noi chiar de el, precum și câteva din poeziile sale.

Mă numesc Mărgan Todor, dar toată lumea mă știe de Dorel, nume cu care, de altfel, îmi semnez și poeziile.

M-am născut în localitatea Măru,  județul Caraș Severin la data de 4 aprilie 1973.Sunt căsătorit, am patru fete, iar soția, Mărgan Daniela este învățătoare în sat.

                   Am absolvit liceul  agroindustrial din Lugoj, profil veterinar, iar mai târziu, Facultatea de Drept.Am lucrat până în anul 2015 în cadrul Poliției Locale Caransebeș iar acum lucrez în Austria.

Dragostea pentru poezie o am de mult, iar de compus poezii am început modest, undeva prin anul I de liceu.Ani buni după aceea nu am mai scris, până prin anul 2010 când am scris câteva poezii dialectale(grai bănățean) pentru fetițele mele,  să le recite la concursurile la care au participat.A urmat, din nou, o perioadă „secetoasă”,  revenind prin anul 2019 când am început să scriu poezii despre pandemie.

NU AM FOST COPIL SĂRAC

Nu am fost copil sărac,

Că ge mic am tot munșit,

Dar am durmit pă strujac,

Cu pricoiță-acoperit.

N-am crescut pă perini moi,

Da’ niși n-am fost ,,nima-n drum”,

N-am avut tot țoale noi,

Da’ niși n-am stat ,,fie-cum”.

Am lucrat să fac un ban,

Nu m-o fost nișicân rușînie,

Am șciut să fiu șî țăran,

Șî să fiu fălos cu minie.

Am șciut vara pân oraș

Sâ port ochilari ge soare,

Dar cân m-am dus la sălaș,

Am loat șijmile-n pișioare.

Cân o fost buna bătrână,

Ge n-o măi putut săraca,

I-am loat viedrile gin mână

Șî m-am dus ieu să mulg vaca.

Bunu cân o fost bătrân

Ș-o cădzut beceag la pat,

Le-am băgat ieu la cai fân

Șî sara i-am adăpat.

Cum s-o făcut primăvară,

Am rătuns via-n grăgină,

Am șciut holda cum sâ ară,

Cum să țâne plugu-n mână.

Am șciut vriemea după sămne,

Să plec pregăcit ge-acasă…

Pântru iarnă s-aduc liemne,

Vara să mă duc la coasă!

Am trăit cum am putut,

Am șciut șî cum îi să n-ai…

Cân pită nu am avut,

O făcut buna mălai.

Cum o fost, i-am mulțămit

Ge toace lu’ Dumedzău,

Așa am copilărit

Șî măi binie…șî măi rău.

N-am crescut copil sărac,

Nu am fost niși baș bogat,

Da’ ge toace-am șciut să fac,

Că ge mic le-am învățat!

În urma câtorva vizualizări pe facebook a unor poezii în grai bănățean m-am gândit să postez și eu una dintre poeziile pe care le scrisesem cu câțiva ani în urmă. Văzând ce impact are, am început să scriu tot mai multe poezii în grai bănățean, pe care inițial le-am recitat pe facebook cu fundal muzical,apoi le-am scris și textual

S-O SCULAT MOȘU ILIE…

S-o sculat moșu Ilie

Șî s-o pregăcit ge coasă,

Dară baba lui, Mărie,

Să să ducă, nu-l măi lasă.

-O nu vedz, mânși-ce-amaru,

Că să măi cosășci n-ai cum,

Îț trâmură-n mâni păharu

Șî abia mâi mierji pă drum!

Nu măi poț cosî un braț…

O tu, tot jiune ce credz?!

Șî niși coasa s-o măi baț,

Mă Ilie, nu măi vedz!

-Hai, nu fi răutășioasă

Tu muiere, că nu mor,

Num-o țâr’ pă dupâ casă

Dau cu coasa…că mi-i dor.

-Șe pot să-ț măi dzâc ieu țâie!

Mierji, cosășce șî-n grăgină…

Da’ nu ce zoita, Ilie,

Astară…să vini la șină!

Astfel , am reușit cu ajutorul lui Dumnezeu și cu încurajarea cititorilor de pe internet, să scriu în decurs de un an aproximativ 400 de poezii.Am debutat cu trei volume de poezii, de genuri diferite, de la poezia dialectală (în grai bănățean), la poezia literară și creștină.

MI-I DOR GE VRIEMEA GE-ALTĂDATĂ

Mi-i dor ge vriemea ge-altădată,

Cân ne-ngânam cu glas ge cuc

Șî ne-așădzam pă iarbă, roată,

La umbra gheasă ge subt nuc.

Băieț șî fece la un loc

Șăgeam șî givâneam ge toace,

Ori ne-ncinjeam la câce-un jioc

Pân să fășea afară noapce.

Ne întâlneam pân vr’o grăgină

Ca să-nvățăm pasu ,,ge doi”,

N-am șciut șe vriemuri or să vină

Șî câce-or treșe păstă noi.

N-am șciut că anii iut’ să duc

Șî vriemea cât ge iuce treșe,

Cân stam la umbra ‘a ge nuc

Șî gin ulșior beam apă rășe.

Gesculț am învățat să jioc

Pă iarba vierge gin grăgină

Șî sara, roată pângă foc

Jiucam cu fecile ge mână.

Mi-i dor ge vriemea ge-altădată,

Ge umbra gheasă ge subt nuși,

Ge toace cum or fost odată…

Mi-i dor ge mine, ‘ăl ge-atunși!

Dacă ar fi să mă autocaracterizez, aș putea spune despre mine, așa cum îmi place să spun adeseori că sunt „un simplu visător, fără mari pretenții de a fi poet”.De altfel am și scris o poezie în acest sens, intitulată „Un simplu visător”, unde ultima strofă sună astfel:

 „Nu sunt decât un simplu visător

Și poate câteodată un pic cam desuet

Așa vreau să rămân până când mor

Fără prea mari pretenții de a fi poet.”

Am încercat, cât am putut să-mi permit, atunci când am scris poeziile în grai bănățean să folosesc cuvinte cât mai accesibile, pentru a fi înțelese de cât mai mulți cititori.Am dorit să fiu cât mai natural folosind lucruri din viața oamenilor, a satului, fără prea multe figuri de stil.

Mă bucur că tot mai multă lume se regăsește în versurile mele.Cam atât despre mine, vă îmbrățisez cu drag și vă spun: Dumedzău să vă dea sănătace!

Acestea sunt cele spuse pentru www.desprebanat.ro de talentatul poet Dorel Mărgan, un om pe care dorim să îl avem cât mai des alături de noi, iar creațiile lui să ne bucure vederea si sufletul cu buna dispoziție pe care o aduc cu ele.

Adrian Cîrdu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *