Reșița, o dezvoltare normală spre un oraș european
Cum Reșița este capitala județului Caraș Severin, se află pe același loc ca și județul pe care îl reprezintă și din care face parte, adică mai pe la urmă, în coada județelor României. Poate că nu ar fi așa, dacă aici nu s-ar fi împământenit un mod de viață și de rezolvare a oricăror probleme, modul bazat pe atenții, pe șpagă. Încă de pe vremea celui care a împământenit acest concept ” de întrajutorare reciprocă”, regretatul, pentru unii, Sorin Frunzăverde, când acest „model” de lucru a fost ridicat la rang de regulă, se prevedea un viitor gri acestui frumos județ, cu un așa mare potențial turistic, cum este Caraș Severin.
Dar iată că odată cu venirea lui Nelu Popa la timona orașului , lucrurile s-au schimbat în bine pentru locuitorii Reșiței. Aproape totul s a schimbat în bine, începând cu drumurile publice. Este foarte greu să faci într-un mandat sau două ceea ce nu s a făcut în douăzeci și cinci de ani, este de înțeles greutățile cu care se luptă astăzi actuala conducere a orașului, chiar dacă începând cu anul trecut, și conducerea județului este tot PNL
. Chiar dacă Nelu Tăiețelul, cum îl știu toți reșițenii pe primarul Popa are un capital moral mare din partea orășenilor, nu sunt toți suficient de încrezători în președintele consiliului județean Caraș-Severin, Romeo Dunca, un om cu mari interese în județul Caraș-Severin, vorbim despre muntele Mic acum și amenzile primite pentru construcții ilegale acolo, situații care nu convin deloc liderului PNL Caraș-Severin, dar nici nu reacționează în vreun fel, lasă timpul să erodeze amintirile celor care sunt interesați de trecutul și viitorul lui. Dar nu asta vreau să vă arăt, ci cât de frumoasă zonă a creat Nelu Popa pentru reșițeni, ce frumos curge Bârzava acum și ce plină de viață este.
Timpul petrecut în capitala Banatului de munte a ajuns la sfârșit și începe drumul spre Bocșa. La intrarea în oraș, o echipă de oameni care aparțineau de primăria Bocșa, curățau marginea drumului de pomii crescuți acolo, tăindu-i cu drujba. Mare mirare, crengile rămase le aruncau pe marginea drumului, printre alte tufișuri. Am coborât și am întrebat unul dintre polițiștii locali care opreau mașinile în timp ce echipa tăia lemnele doborâte. Era firesc să întreb despre competența unui polițist local, în a opri mașinile în trafic, cunoscând faptul că această competență nu se dă verbal sau ca urmare a unor înțelegeri, ci doar prin lege.
Până la urmă, polițistul interpelat a răspuns că ar avea competență, eu nu am vrut să mă contrazic, rămâne ca voi, cititorii acestui articol să apreciați acest lucru.
de Adrian Cîrdu