LUGOJ

Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un al doilea oraș ca mărime din județul Timiș după Timișoara, fiind și municipiu Este format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia.

Unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din Transilvania și Banat, Lugojul este cunoscut pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a românilor. Aici a avut loc în 1848 a doua Adunare națională a românilor din Banat. Astăzi este un important centru cultural și renumit centru muzical. Conform recensământului din 2011, Lugojul are o populație de 40.361 locuitori (2011), iar la 1 iulie 2016 – 47.445 locuitori 

Municipiul Lugoj este situat în SV țării, pe malurile râului Timiș. Extremitatea sudică a teritoriului administrativ al municipiului Lugoj se află la 4539’04” lat.N, iar cea nordică la 4545’36” lat. N, fiind situat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord. În longitudine Lugojul este cuprins între 2149’25” long. E în Vest și 222′ long. E în Est.

În raport cu localitățile mai apropiate el se regăsește la 58 km de Reșița, 101 km de Deva, 45 km de Caransebeș, 59 km de Timișoara și 490 km de București.

În cadrul județului Timiș, Lugojul este situat în partea central-estică, fiind al doilea municipiu din județ ca mărime, dezvoltare economică și populație.

Municipiul Lugoj are două sate aparținătoare, Măguri și Tapia, împreună cu care ocupă o suprafață de 9.956 ha.

Din punct de vedere climatic, zona Lugojului se încadrează în climatul temperat continental moderat, cu influențe din vestul și sudul continentului, caracterizat prin ierni blânde și veri răcoroase. Influențele submediteraneene se fac simțite prin amplitudini termice relativ mici și apariția celui de-al doilea maxim în regimul precipitațiilor (toamna).

Foarte frecvente sunt aici masele de aer ciclonal, care, venind din regiunea Mării Mediterane și Mării Adriatice, provoacă dezghețuri și topirea timpurie a zăpezii din timpul iernii. Din analiza regimului temperaturii aerului la Stația Meteorologică Lugoj s-a constatat că temperatura medie anuală este de 10,6 grade C.

Morfologic, teritoriul municipiului Lugoj aparține Câmpiei înalte a Lugojului și Dealurilor Lugojului. Situat în zona de contact a acestor unități, orașul s-a dezvoltat pe terasa inferioară a Timișului, pe ambele maluri ale acestuia. Unitatea de relief în care se află Lugojul este Câmpia Lugojului, ce pătrunde adânc în zona dealurilor piemontane. Altitudinea medie a zonei este de 124 m deasupra nivelului mării.

Cea mai mare parte a terenului pe care este așezat localitatea are un relief plat, cu câteva ridicături care nu depășesc însă 2–3 m altitudine relativ față de suprafața terasei. În NV câmpiei se află Dealurile Lugojului, care fac trecerea spre Munții Poiana Ruscă. La sud de albia Timișului, teritoriul Lugojului se întinde până la lunca inundabilă a Cernaborei, cel mai apropiat afluent local al Timișului.

Lugojul a fost centrul unui district românesc care și-a păstrat și prin privilegiile și diplomele regilor maghiari autonomia până în secolul al XVI-lea.^[6] (Istoria districtelor românești din Banatul timișan de Vicențiu Grozescu)

Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 – 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj.

Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.

În ianuarie 1601, Mihai Viteazul trece prin Banat cu suita sa și poposește și la Lugoj, la Hanul Poștei, în drumul său spre Viena.

Banatul de Lugoj-Caransebeș a rezistat presiunilor turcești până în 1658 când Acațiu Barcsai, Principele Transilvaniei, a cerut lugojenilor și caransebeșenilor să accepte hotărârea Dietei din Sighișoara, supunându-se turcilor. Aceștia au ocupat orașul după scurt timp, aducând o garnizoană militară condusă de un agă.

Evlia Celebi, cărturar și filozof turc, a vizitat Banatul în 1660, consemnând în opera „Seyahatname” („Cartea Călătoriilor”) cetatea Lugojului: „…în formă pătrată, zidită în piatră, întărită cu palisade și înconjurată de pârâul Zeppel, având o poartă spre răsărit și un pod ce se poate ridica.”.

După înfrângerea turcilor la al doilea Asediu al Vienei în 1683, imperialii trec la ofensivă și ocupă pentru scurt timp cetățile Lipova și Lugoj (1688). La 25 septembrie 1695 lângă Lugoj a avut loc o bătălie între armatele Imperiul Habsburgic și Imperiului Otoman, soldată cu înfrângerea dezastruoasă a austriecilor, însuși comandantul armatei, generalul Veterani, fiind ucis de turci^[1]. După semnarea păcii, în urma tratatului de la Karlovitz (1699) Banatul a rămas sub dominație otomană, însă prin câteva stipulații ale tratatului, turcii sunt obligați să dărâme unele fortificații, printre care și zidurile cetății Lugoj (1701). După alungarea turcilor, prin pacea de la Passarowitz (21 iulie 1718), a început colonizarea germană, iar primii coloniști s-au stabilit pe malul stâng al râului Timiș (circa 1720), punând bazele „Lugojului german„. În secolul al XVIII-lea au fost ridicate numeroase edificii publice, între care biserica romano-catolică și biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, amândouă declarate monumente istorice (vezi secțiunea următoare).

În 1778, ca urmare a încorporării Banatului la Ungaria, Lugojul a devenit reședința comitatului Caraș, iar în 1795 Lugojul român și Lugojul german s-au unificat.

În 1785  Lugoj este descris de către călătorul german Johann Lehmann :„Pe un drum frumos ridicat și bine făcut, am ajuns la Lugoj, care în sine este foarte mare. Are o piață frumoasă, cu multe case frumoase. În piață sunt prăvălii cu negustori greci. Orașul, prin râul Timiș este împărțit în două părți. Partea germană este bine zidită, are ospătării bune, în care sălășluiesc călătorii, deși sunt cam departe de drum. Trecătorii peste pod, după fiecare cal, trebuie să plătească vamă. Lugojul este un loc plăcut, cu locuitori joviali. În partea germană se află o cafenea cu biliard, precum și o vilă de vară care este proprietatea contesei Soro. Doamna aceasta, în Lugoj și în jur, are multe proprietăți. Partea mare a Lugojului este proprietatea ei, având pământuri și vii. În viile din Lugoj sunt vițe de vie burgundă ce produc vinuri care în bunătate întrec alte multe vinuri…La capătul orașului, pe drumul ce duce spre Transilvania, în mâna dreaptă, sunt ridicate 8 furci de spânzurătoare, apoi urmează un șes plăcut și numaidecât se începe un deal înalt cu vii de ambele părți ale drumulu. Ici colo se văd locuințe de vară.”

Eftimie Murgu s-a stabilit la Lugoj în 1841, iar în iunie 1848 a prezidat a doua Adunare națională a românilor din Banat de pe Câmpia Libertății din Lugoj, în cadrul căreia s-au exprimat postulatele de ordin național ale românilor bănățeni din Revoluția Pașoptistă, a cărei centru a fost Lugojul.

În vara anului 1842 a avut loc un mare incendiu, în care aproximativ 400 de case și clădiri importante (biserica Adormirea Maicii Domnului, Turnul Sfântul Nicolae, capela greco-catolică, ș.a.) au fost distruse de flăcări^[2].

Prin rezoluția imperială de la 12 decembrie 1850 Lugojul a devenit reședința Episcopiei Greco-Catolice din Banat.

Lugojul a fost reședința comitatului Caraș-Severin din 1881 până în 1925, când în urma noii organizări administrativ-teritoriale din România a fost creat județul Caraș și județul Severin, cel din urmă cu reședința la Lugoj până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Podul de Fier, simbol al Lugojului, a fost ridicat în 1902.

La 3 noiembrie 1918 a avut loc la Lugoj o mare adunare națională în care s-a proclamat dreptul națiunii Române la autodeterminare, după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar în urma primului război mondial.

La 20 decembrie 1989, Lugojul a devenit al doilea oraș liber de sub regimul comunist din România.

Noua stemă oficială a municipiului Lugoj a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 1005/2013.

Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în furcă răsturnată. În partea superioară, în dreapta, în câmp albastru, se află un brâu albastru, două turnuri crenelate și un pod de argint, pe un câmp verde și trei movile verzi. De o parte și de alta se află soarele de aur și luna de argint. În partea superioară, în stânga, în câmp albastru, se află un lup de argint armat și limbat cu roșu, ce privește spre dreapta; lupul iese dintr-o coroană de aur deschisă cu trei fleuroane și împodobită cu rubine. În partea inferioară, în câmp roșu, se află o liră de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu cinci turnuri crenelate.

Semnificațiile elementelor însumate

Lupul reprezintă un vechi simbol medieval, care se regăsește și pe stema acordată lugojenilor la 1551 de regina Isabella, și simbolizează vitejia locuitorilor orașului.

Coroana reprezintă nobilimea și faptul că stema a fost acordată de un personaj cu demnitate regală.

Soarele și luna reprezintă vechi simboluri ale eternității, bogăției și belșugului.

Lira simbolizează tradiția muzicală și culturală a locuitorilor, localitatea fiind cunoscută în trecut drept capitala culturală a Banatului.

Cele două turnuri crenelate și podul simbolizează Lugojul Român și Lugojul German, unificate în perioada 1793-1795.

Cele trei movile simbolizează dealurile de la marginea localității, cultivate cu viță-de-vie încă din secolul al XVIII-lea.

Coroana murală cu cinci turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu.

Populație

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Lugoj se ridică la 40.361 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 44.636 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (79%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,82%), romi (2,3%), germani (1,85%) și ucraineni (1,29%). Pentru 8,33% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (71,66%), dar există și minorități de romano-catolici (7,62%), penticostali (3,64%), reformați (3,03%), baptiști (2,5%) și greco-catolici (1,83%). Pentru 8,63% din populație nu este cunoscută apartenența confesională.

Instituții culturale

– Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Lugoj

– Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu“ Lugoj

– Casa de Cultură a Municipiului Lugoj

– Biblioteca Municipală Lugoj

– Galeria Pro Arte Lugoj

– Cămine culturale – 2: Măguri și Tapia

Continuând importantele tradiții culturale și de spiritualitate românească, Casa de Cultură a municipiului Lugoj organizează următoarele manifestări artistice :

• Festivalul Internațional Coral Ion Vidu;
• Festivalul Internațional de Teatru Neprofesionist;
• Festivalul Internațional de Folclor Ana Lugojana;
• Concursul Internațional de Canto Traian Grozăvescu;

În fiecare an la 20 decembrie se sărbătorește Ziua Lugojului, amintind că orașul a fost în decembrie 1989 al doilea oraș liber din România. La 15 august are loc Ruga Lugojană, sărbătoare anuală dedicată celebrării Hramului Bisericii Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului.

Filmul Patima, regizat de George Cornea, a fost filmat integral la Lugoj în anul 1975.

Prestigiosul cor bisericesc Ion Vidu și formația rock Anarhia activează la Lugoj.

Obiective turistice

• Piața I.C. Drăgan; ansamblul arhitectural central
• Hanul Poștei, clădirea datează în forma actuală din anul 1726 și adăpostește în prezent sediul protopopiatului ortodox român;
• Biserica și fosta mănăstire franciscană, edificate în 1733;
• Biserica Adormirea Maicii Domnului ; construită între 1759–1766 în stil baroc, ctitorie a oberkneazului Gavril Gurean;
• Catedrala greco-catolică „Coborârea Sf. Spirit” a Episcopiei de Lugoj, edificată în stil neoclasicist între 1843–1854;

Obiective turistice – descriere

Turnul – clopotnița „Sfântul Nicolae”

Fiind cel mai vechi vestigiu lugojean, acest turn a apartinut fostei biserici – manastire „Sfantul Nicolae” , ctitorita – dupa toata probabilitatea – la cumpana secolelor XIV – XV. Anterior a existat un din material perisabil (lemn). Trecand prin vremuri grele si suferind degradari, biserica a fost renovata de cel putin trei ori. Cea mai temeinica restaurare este terminata in 1726 de catre administratorul – sef al districtelor Lugoj, Caransebes si Lipova , romanul ortodox Ioan Rat, care s-a bucurat de sprijinul localnicilor. Cu acest prilej ii adauga si turnul pe latura vestica, cu temelia din caramida, avand volutele laterale in stil baroc, original si reusit amplasate.

Pe fatada acestuia s-au incastrat intr-un chenar adecvat chipul Sfantului Nicolae in basorelief, iar in registrul de jos o piesa heraldica flancata de pisania: „(RE)AEDIFICATA HAEC EC(C)LESIA PER ME IOANNEM RATZ DE MEHADIA, SUPREMUM PR(A)EFECTUM INCLYTORUM DISTRICTU(U)M LUGOS, CARANSEBES ET LIPPA. ANNO DOMINI 1726, DIE 19(A) JUNII.”

Teatrul Traian Grozăvescu Lugoj

Istoria mișcării teatrale, din Lugoj, a început în urmă cu aproape șapte pătrare de veac, izvorând din setea de libertate, de afirmare a conștiinței naționale, din uriașa energie a iubitorilor Thaliei, care au năzuit dintotdeauna spre bine și frumos, spre un loc al lor, unde să-și împlinească idealurile.

Actul de naștere este semnat într-un document intitulat „Ephemerides five Diarum Ven Conventus Lugossiensis” datat 10 mai 1841, unde apare o însemnare despre un spectacol de teatru școlar, la care și-au dat concursul și elevi români de la gimnaziul local.

În lunile ianuarie și februarie 1847, „Societatea Românească Cantatoare Theatrale”, de sub conducerea lui Iosif Farcaș, formată din câțiva actori profesioniști, prezintă pe scena Teatrului din Lugoj primele spectacole în limba română. După cum scriu ziarele vremii, „reprezentațiile date în limba română au fost foarte mult vizitate”.

În ianuarie 1846, meseriașii lugojeni, în frunte cu sapunarul Vasile Brediceanu, joacă o satiră semnificativ intitulată „Ciutura gâmfată sau Opincarita făloasă”, o localizare de Iuliu Neagoe. Această formație de teatru a venit, în anul 1851, în sprijinul văduvelor și orfanilor Revoluției de la 1848, fondurile realizate vărsându-se la Brașov, după cum insera „Gazeta Transilvaniei„.

Începând cu deceniul al optulea al secolului al XIX-lea, la Lugoj își desfășoară activitatea, cu intermitențe, din cauza unor lungi turnee, în Transilvania, trupa lui G.A. Petculescu, reprezentațiile bucurându-se de mult succes.

Primul deceniu al secolului nostru a însemnat pentru teatrul românesc, din Lugoj, o etapă de înviorare a activității organizată în cadrul „Filialei Societății pentru Fond de Teatru Român”.

În perioada interbelică, la Lugoj, au activat mai multe societăți teatrale de amatori: „Asociațiunea Româna de Teatru Thalia”, „Cercul Academic Bănățean”, „Societatea Dramatică-Muzicală”, care au desfășurat o activitate rodnică de promovare a repertoriului clasic românesc. Demn de menționat este faptul că „Asociațiunea Română de Teatru Thalia” s-a îngrijit și de editarea unor colecții de piese într-un act, tipărind și difuzând, în decurs de zece ani, aproape 300 de lucrări.

Expresie a mutațiilor de calitate intervenite în fenomenul teatral lugojean, a fost creat în 1963, teatrul popular, cu stagiune permanentă, primul de acest gen în Banat. Activitatea se amplifica, fiind introduse, an de an, în repertoriu, lucrări valoroase din dramaturgia românească și universală. Străbătute de dramatism, individualizate prin talentul interpretărilor, spectacolele: „Montserrat” de E. Rables, „Să nu-ți faci prăvălie cu scara” de E. Barbu, „Focurile” de Magda Isanos și E. Camilar, „Broadway Melody 492” de Jura Soyfer, au cucerit realmente publicul prin sinceritatea și autenticitatea jocului, prin viziunea modernă a regiei și scenografiei.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL LUGOJAN

Primele școli din Lugoj sunt semnalate în secolele XVI–XVII. În secolul XIX se consemnează deja o bogată activitate didactică, în cadrul gimnaziului și liceului, unde predarea se făcea în limba română. (La Lugoj în 1770 s-a construit prima școală românească din vestul țării).

În prezent la Lugoj funcționează 17 grădinițe, 10 școli primare (clasele I-VIII) și 4 licee: 2 colegii naționale – Colegiul Național „Coriolan Brediceanu” (fostul liceu romano-catolic), Colegiul Național „Iulia Hasdeu”, Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” (http://valeriubraniste.licee.edu.ro) și Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu”, precum și Școala de Arte Frumoase „Filaret Barbu”. De la 1 septembrie 2012 Grupul Școlar „Ștefan Odobleja” și-a pierdut personalitatea juridică, fiind comasat la Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște”. Dintre liceele lugojene, două au dobândit titlul de „Școală europeană”, Colegiul Național „Coriolan Brediceanu” în anul 2011 și Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” în 2012. În Lugoj există un Club Sportiv Școlar un Club al Copiilor și o Școală Populară de Arte.

În ceea ce privește învățământul superior, la Lugoj funcționează din anul 1992 Universitatea Europeană „Drăgan” din Lugoj, instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ din România, cu profilele economic și juridic, care conferă localității statutul de oraș universitar.

Instituții școlare

– Colegii naționale: Lugoj (două)

– Grupuri școlare: Lugoj (trei)

– Școala de Muzică și Arte Plastice „Filaret Barbu“ Lugoj

– Școli cu clasele I-VIII: Lugoj (șapte) și Măguri 

– Școala cu clasele I-IV Lugoj

– Grădinițe cu program normal – 9: Lugoj (șapte), Tapia și Măguri

– Grădinițe cu program prelungit – 6: Lugoj

– Grădinița cu program special Lugoj

– Clubul Copiilor Lugoj

– Clubul Sportiv Școlar Lugoj

Activitățile sportivilor din Lugoj au ieșit în evidență mai ales prin gimnastică, lupte, volei și motocros, domenii care au oferit rezultate bune la nivel național și chiar internațional. La gimnastică s-a remarcat Lavinia Miloșovici, multiplă campioană europeană, mondială și olimpică. De asemenea, Alina Goreac și Kurt Szlier au fost medaliați cu argint la Campionatele Europene. La luptele libere s-au remarcat Iosif Horváth, primul medaliat olimpic al României la acest sport, precum și Francisc Borlovan, Francisc Horváth, Simion Popescu și Robert Papp.

Baze sportive și de agrement

– 3 Săli de sport 

– Stadionul Tineretului Lugoj

– 3 Baze sportive 

– 2 Terenuri de minifotbal

– 3 Ștranduri

– 4 Săli de fitness

Instituții sanitare

– Spitale – 2 – Lugoj

– Policlinici – 4 – Lugoj

– Cabinete medicale – 9 – Lugoj

– Farmacii – 25 – Lugoj

– Cabinete sanitar-veterinar – 9 – Lugoj

– Farmacii sanitar-veterinare – 6 – Lugoj